O picătură într-un ocean, la început de an.

În timp ce cei mai mulţi dintre noi şi-au revenit (încă îşi revin!!!) cu greu după petrecerea din noaptea de Revelion, alţii au scris deja primele poveşti în 2020. Una dintre ele ne-a impresionat şi v-o prezentăm şi dumneavoastră mai jos aşa cum a fost ea scrisă de autoare.

Mi-am început ziua și anul, profitând de străzile goale, cu o pereche de mănuși, un sac de gunoi de 60L și jumătate de oră de aplecări și genoflexiuni în jurul blocului și-n parcare strângând mizeria care mă sufocă de multă vreme și care a culminat dimineață cu mormanul de jeg rămas după bubuielile de la miezul nopții. Ca și-n alte dăți, am primit multe priviri curioase, ba și una-două dezgustate, însă sunt obișnuită cu dezgustul celor care mă suprind strângând după câinele meu. M-am oprit când am umplut sacul, după ce am strâns grosul de cutii, sticle, ambalaje, lingurițe de cafea, dopuri, sute de chiștoace, brichete rupte, servețele umede, pemperși și tot felul de chestii dezgustătoare, dar încă e loc de curățat pentru zile întregi. Ca de obicei, realizez că gestul meu e o picătură într-un ocean și tot ce sper e ca și alții să se simtă inspirați să facă asta. Nu de mine neapărat, ci de întreagă mișcare ”plogging” care devine tot mai populară pe mapamond, căci orașul și țara în care în care trăim este o extensie a caselor noastre, nu un spațiu străin. Și îmi mai doresc ca în 2020 PS6 și Urban SA să-și facă treaba cu mai multă implicare și responsabilitate, inclusiv pe străzile secundare unde nu se mătură cu săptămânile. La mulți ani, București!